Mise en abime. Inceput brusc, palpabil si jenant de natural. Atragator, cu sensul de incitant. Urmeaza pagini de descrieri ale unui singur personaj, imaginea unei specii pe cale de disparitie. Se scrie in cautarea unei demnitati pierdute. Se scrie din necesitate, cu o disperare care nu urla decat daca stii cum sa o accesezi. Cititorul este luat frumusel de mana si rugat sa inteleaga. Rugat sa inteleaga, nu intelege. Inainteaza, citeste. Frustrat, nu intelege. Nici cand se trage la propriu de el, nu intelege. S-ar putea sa inteleaga la sfarsit cand inteleg si ceilalti. Asta cu putin noroc. De unde si frustarea lui Kafka, vesnic obsedat de certitudini: nu are de unde sa stie si oricum pare prea tarziu. Deznadajduit, striga cu gura inchisa, asa cum numai el stie sa o faca: "...trebuie sa rabd de foame, nu pot altfel.[...] Fiindca[...] n-am putut gasi mancarea care sa-mi placa.Daca as fi gasit-o, crede-ma ca n-as fi facut atata valva, ci as fi mancat pe saturate, ca tine si ca toti ceilalti".Da, ca tine si ca toti ceilalti...Oare ce e mai trist? Sa gasesti mancarea potrivita sau sa nu stii de ce mananci mereu mancarea care ti se da?
3 comentarii:
[...]Sa gasesti mancarea potrivita[...]
da, as vrea sa pot sa las un comentariu demn de un critic, dar cand ma vizeaza direct, nu prea pot....asa poate te-ai convins ca uneori trebuie sa alegi mancarea care iti da anumite stari si care te trimite in alte sfere, nu aia care ti se ofera gratuit, dar conditionat subliminal., intelegi tu..........
si sunt anonim ca nu am gasit inca un nume potrivit si mi-e lene sa gasesc unul la ora asta :))
Trimiteți un comentariu