de icalzire...un exercitiu de sinceritate dezarmanta

azi mi-am dorit sa fi invatat cumva, de la cineva, din ceva- azi mi-am dorit sa fi invatat cum sa ma uit la tine fara sa te privesc. azi mi-am dorit sa vorbesc cu tine fara sa vorbesc. azi m-am uitat la tine sperand ca o sa te si vad. azi, pentru cateva clipe nu ne-am mai zambit. ne-am "cercetat" doar, si ne-am "sustinut" si am recazut. azi am vrut sa-ti multumesc pentru ca intr-o seara- aceeasi ca cea de ieri, aceeasi ca cea din fiecare an pe-o vreme ca asta, intr-o lume trecuta, dar obositor si obsedant de prezenta- mi-ai deschis sufletul si mintea si m-ai lasat sa vad lucrurile simple. azi am respirat si am trait in acelasi timp acelasi lucru. mi-ai zambit fericit ca ma vezi...surprins, ce-i drept, dar fericit. nu fericit de-o fericire "calduta",nici de-o fericire "de complezenta", nici macar de-o fericire inconstienta, ci...fericit numai.m-ai linistit, m-ai facut sa ma simt pentru cateva minute intr-o siguranta vulgar de periculoasa, m-ai facut sa ma simt mai putin straina, pe mine, o vesnica straina...nu stiu ce inseamna un miracol. n-as sti cum sa-l definesc daca m-ar intreba cineva. dar atunci cand, intr-un moment de neatentie, de cadere, de incapacitate de a ma concentra sau de a trai in exterior ma surprind zicand "e un miracol", inseamna ca exista o mare probabilitate sa-l fi trait deja.

2 comentarii:

Otto spunea...

Foarte misto, proză în versuri.
Scrieti foarte compact şi vă jucaţi extraordinar de bine cu figurile de stil si cuvintele.

punk angel spunea...

Este dragut,dar trebuie sa fi intr-o anumita stare spirituala pentru a o putea citi...si intelege.